Azi se face o strigare,
În popor se-aude-un glas,
Lung răsună o chemare,
Ce te-ndeamnă: „Fă un pas!”

De eşti tânăr, nu contează,
Sau bătrân tu chiar de eşti,
Vocea blândă nu-ncetează
Să te cheme cât trăieşti…

Om bogat de-ai fi, cu nume,
De te ştie-nalt orcin’,
De îţi merge faima-n lume
Ca un soare-n cer senin,

Sau de-ai fi un om în zdrenţe,
Fără cinste-n jurul tău,
Făr’ cuvintele măreţe,
Şi mereu, de-ţi merge rău,

Orişiunde-ai fi, oricine,
Nu contează chiar nimic…
Căci atunci când moartea vine,
Tot părea-va-ți mult prea mic…

Vine-o zi când viaţa care
O trăieşti pe-acest pământ,
Viaţa ta ce poate-ţi pare
Că-i mai lungă ca un vânt,

Se sfârşi-va-n clipe-amare,
Dispărea-va ca un nor,
Şi-ai să laşi în urmă-n zare,
Tot ce-ai strâns cu-atâta zor…

Şi apoi, o veşnicie,
Vei sta trist, mereu plângând,
Vei zăcea în neagra glie,
Cu păreri de rău în gând;

Sau vei sta în veci în faţa
Lui Isus dacă-L primeşti,
Răsplătit-a-ţi fi speranţa,
Dacă astăzi Îl iubeşti.

N-amâna. Poate la noapte,
Vei pleca de pe Pământ,
Îndepartă orice şoapte,
Vin’ acum, la Domnul Sfânt.

Poţi să ai tu siguranţa
Că trăi-vei înc-un ceas?
Oh, amice, scapă-ţi viaţa!
Fă acuma primul pas!

Azi ai şansa mântuirii,
Azi tu poţi să fii iertat.
Ieşi din groapa răzvrătirii,
De Isus eşti aşteptat!

Prieten drag, nu rătăci…
Adu-ţi povara toată
La Isus. Te va primi;
Acum, sau niciodată!