Cu gând sã treci prin Ierihon
mai vino, Doamne, înc-odatã
sã curmi al lumii negru zvon
cã ne-a uitat cerescul Tatã.

Opreşte-Te puţin în cale
sau chiar mai mult ca-n Ierihon
cãci Bartimeii-Ţi dau târcoale
dar glasul li-i prea monoton.

Când mulţi trec iar cu nepãsare
ca şi un preot sau levit
rãmâi la noi în Adunare
s-ajuţi cãzutul greu rãnit.

Asinul Tãu e orişicine
ar vrea sã facã voia Ta.
Noi Te chemãm din zãri senine
şi-am vrea sã-Ţi spunem azi ceva:

Ne toarnã iar ulei pe ranã
şi vin din viţele cereşti
cãci tot poporu-aşteaptã hranã
şi noi n-avem nici cei doi peşti.

Iar cei doi lei daţi ca arvunã
învaţã-ne sã-i mânuim.
În geruri mari şi în furtunã
de încercãri sã nu fugim.

Te-aşteaptã azi inimi rãnite
o, Bunule Samaritean,
sã vii cu leacuri potrivite
în al credinţei noastre han!

Trimite grabnic ajutorul
celor cãzuţi în negre vãi
cãci Tu, doar Tu, ne eşti Pãstorul
care ne aperi de cei rãi.

Trãim în zile mari şi grele.
Veghind, lucrând noi Te-aşteptãm
încununat de sori şi stele
şi psalmi de laudã-Ţi cântãm.