DULCEA SIGURANŢĂ...

În mine locuieşte o dulce siguranţă:
E starea ce mă face să ştiu că-s mântuit
O spun în umilinţă dar şi cu cutezanţă
(Vă rog nu m-acuzaţi de aroganţă)
Sunt sigur că Mesia în Slavă s-a suit...

S-a dus să-mi pregătească o locuinţă-n Plaiul
Unde vor fi luaţi toţi ce-au rămas cu El
Că-n sângele-I vărsat şi-au transformat ei traiul
Şi nu s-au contopit cu ce oferă paiul
Şi-au acceptat mesaje ce-arată sfântul ţel.

Asaltul incisiv al sterpei propagande
Nu îmi clinteşte crezul format lângă Păstor
Să-mi dea palate cu feerice verande
Tot nu-i aduc lui Lucifer ofrande
Căci nu cu el avea-voi râvnitul Viitor.

Când umbre de-ndoială mi-atacă-ncredinţarea
Că-n ceasul hărăzit la Cer voi fi răpit
Mă duc la tronul unde-am primit chemarea
Şi văd Lumina ce naşte vindecarea
Şi iar cu certitudini sunt, pe deplin, stropit.

O, dulce siguranţă te am ca ghid divin
Nu eşti miraj ci eşti realitate
Cu tine pe cărare pot, drept, să mă menţin
Şi pot să-ndur cel mai teribil chin
Mă legi direct de Sfânta Trinitate.

Iar când călătoria prin lumea frământării
Se va sfârşi-n Tărâmul cu stări dumnezeieşti
Mă voi gândi, nostalgic, că-n tot cuprinsul ţării
Am spus că Mântuirea-i cheia-ncununării
Cu razele curate din sferele cereşti.

gc/ 7 iunie, 2011