Nădejdea mea e Dumnezeu,
Eternă fericire…
El e cu mine tot mereu,
Mă apără, şi-n orice greu
Mi-e scut şi izbăvire.
La braţul Lui sunt fericit,
Mereu mă ocroteşte…
Cu El voi fi mereu păzit,
Şi chiar când toţi m-au părăsit,
El nu mă părăseşte.
De-ar fi să fiu lipsit, sărac,
Hulit pentru credinţă…
Bolnav pe pat de-ar fi să zac
Şi nimănui să nu-i mai plac,
Eu sper în biruinţă.
De ce să plâng? E valea grea?
Isus doar mă conduce!
Rămâne El nădejdea mea,
Şi veşnic mă voi îndrepta
Spre jertfa de pe Cruce.
Pot munţii să se munte-n mări,
Şi marea să mugească…
Mai e un râu ce-n depărtări
Revarsă binecuvântări
Şi pace sufletească.
Când norii grei plutesc mereu
Şi-aproape e furtuna…
Când drumul vieţii e prea greu,
Nădejdea mea e Dumnezeu –
În El mă-ncred într-una!