Lupii scrâşnesc din colţi şi colţuri
de stâncă mai
înfloresc încă în mai,
aici,
unde spinii sunt coroană
şi coroana caricatură,
unde ură curge printre coloane
de pini albaştrii,
unde râul stă şi munţii alunecă
printre ape,
unde soarele moare şi iarba plânge
în fiecare dimineaţă
de mai.

Aici,
la marginea morţii,
unde timpul s-a întunecat şi secundele dor
şi dorul de Tine se stinge,
aici, în cimitirul vesel,
unde lacrimile curg reci pe-obraji de faianţă,
iar Dumnezeu e tot mai mic
în gândurile noastre mari...

Aici stăm,
obosiţi,
în ploaie,
în armuri ruginite,
în apărarea Adevărului Tău,
în aşteptarea Ta.

Aici,
noi,
ucenicii...