Paradisul promis


Noi știm că Paradisul pe care l-ai promis
Este un adevăr, este o realitate.
Noi știm că acele vorbe pe care Tu le-ai zis
Nu sunt deșertăciuni sau vorbe aruncate.

Tu, care ești preasfânt și vorba Ta e lege,
La cer când ai urcat, celor prezenți Le-ai zis
Că iarăși vei veni și mult timp nu va trece
Și tot se va împlini, exact cum ai promis.

Din cele patru vânturi cu îngeri căutând,
De pe pământul mare, copiii să-Ți răpească,
Cu vuiete și larmă, cu trâmbițe sunând
Iar soarele se ascunde, munții or să trosnească...

Cerul va fi ca focul, apele-și întorc cursul
Și totul e haotic, de neimaginat,
Iar lumea îngrozită va ști atunci răspunsul,
Că nu L-au ascultat pe Cel ce i-a chemat

La calea cea eternă și la eliberare
Ei n-au răspuns "Prezent!" la apelul lui Isus,
Că n-aud s-au făcut, la blânda Lui chemare
Mereu au amânat, tot ce Isus le-a spus.

Au avut alte gânduri, alte preocupări,
De la plăceri lumești n-au vrut să se înfrâneze
Deși au fost trecuți ades, prin încercări,
Ei, au tot amânat pe Domnul să-L urmeze.

Și doar așa, în glumă, pe toate le-au luat
Nicicând n-au vrut să creadă că Domnul va veni,
Că-s vorbe mult prea mari, ei au considerat
Iar viață după moarte, n-au crezut că va fi.

Dar ea totuși există, chiar viață după moarte,
Căci ce Isus promite, e drept și adevărat.
Să aibă veșnicia, chiar nimenea nu poate
Dacă pe calea dreaptă, cu Domnul n-a umblat,

Pe calea adevărată ce duce la sfințire,
La cerul și pământul cel nou ce va veni
La Cel mort și înviat, care ne-a dat iubire
Și-n marea veșnicie, alături ne va fi.

Amin

Câmpia Turzii, 22 februarie 2011