STRĂJERUL NOPŢII

Is.20.6; 21.10

Domnul m-a pus ca strãjer
sã veghez în rugãciune,
ochii sã-mi înalţ spre Cer
şi sã fiu drept mesager
celor cu vieţi de tãciune.

El a pus doi câte doi
ucenicii în lucrare.
Azi în vremea de apoi
sã pornim prin har şi noi
cu Isus în lumea mare.

Sunt adesea întrebat :
"Oare cât mai e din noapte ?"
Vine-o zi cu cer curat.
Noaptea totuşi n-a plecat.
Holdele pe câmp sunt coapte.

Parcã-mi vine iar sã strig :
Vine, vine dimineaţa !
Toamna vieţii cu-al ei frig
iar m-a prins ca-ntr-un cârlig.
Lacrimi îmi brãzdeazã faţa.

O, poporul meu stropşit
ca şi boabele de grâne,
Domnul nostru mi-a vorbit
şi vã spun ce-am auzit :
cine crede-n El rãmâne !