Pe drumul plin de spini al vieții


Pe drumul lung și plin de spini,
Al vieții mele, pământești,
Eu nu vreau să prind rădăcini
În relele cele lumești.

Pe toate vreau ca să le las
Și viața mea să Ți-o dedic,
Strigându-mă, aud un glas,
Ochii spre ceruri îmi ridic...

Știu că departe de pământ,
În Cerurile preasfințite
Eu sunt mereu în al Tău gând
Zilele mele-s ocrotite.

Tu mă iubești chiar de departe
De mine, nu Te dezlipești,
Iar spațiu, timp, nu ne desparte.
Din veșnicie, mă iubești.

Și m-ai numit exact pe nume
Chiar înainte de-a mă naște,
Tu drumul mi-ai trasat prin lume
Ce știi Tu nimeni nu cunoaște.

Tu Doamne, ești perfecțiunea
Nicicând, nimic, nu ai greșit
Iar eu am înțeles minunea
Și prețul pe care l-ai plătit.

Ai împlinit tot ce-a fost scris
Cu noi, să fim eliberați.
Tu mântuirea ne-ai promis
Vom fi cu toții ai Tăi frați.

Eu meditez adânc la toate
Ce am să-Ți spun când vei veni?
Mă străduiesc să le fac toate
Să fiu și eu, în veșnicii.

Fidel mereu Ți-am fost pe cale
Și al Tău sfat, eu, l-am urmat.
Când vii, nu vreau să plâng cu jale
Când Te-oi vedea înconjurat,

De îngerii Tăi ce adună
Pe cei aleși, ce-s mântuiți
Și eu voi fi pe calea bună
Cu Tine, printre fericiți!

Lângă acei ce-n a lor viață
Ți-au fost fideli necontenit,
Te vom vedea cu toți în față
Și vom trăi la nesfârșit,

Iar lucrurile minunate,
Pe care Tu ni le-ai promis,
Au să ne fie toate date
Așa va fi, cum Tu ai zis.

Amin

Câmpia Turzii, 23 februarie 2011