DEZMINŢIRE

Aş vrea sã scriu o dezminţire.
Dar mã întreb ce sã dezmint :
a firii mele rãstignire
sau fericirile ce mint ?

Chiar îngerii veniţi din slavã
un alt Isus de mi-ar vesti
n-ar fi o faptã prea grozavã
cãci eu prin Cruce l-aş privi.

Nu pot sã cred decât Scriptura.
Ea-mi dã luminã şi avânt
cum dragostea învinge ura
pe-altarul Duhului cel Sfânt.

Nu se mai cer viţei pe-altare.
Noi nu mai suntem la Sinai.
Dar stãm pe-aceeaşi Îndurare
ce-a pus în noi al pãcii Rai.

Iubim cu fapta şi-adevãrul
cât pentru Domnul suferim
şi coborâm în inimi cerul
pe care altora-l vestim.

De ce sã ne legãm de paie
când bârna-n noi face prãpãd ?!
Pãstorul moare pentru oaie
dar crucea lui nu toţi o vãd.

Şi oameni şi-aprobãri sã fie
în comitete fel de fel
noi aşteptãm o mãrturie
ce vine din cerescul Miel.

Iubirea, numai ea sã creascã
în Trupul tainic şi divin,
şi nu o lege pãmânteascã
ce seamãnã cu vechiul vin.

Eu v-aş trimite-o salutare
din Cel ce vede cum trãiţi
şi-un cald apel pentru iertare
de aş fi sigur cã-l primiţi.