MIJLOCIREA LUI ISAIA
Isaia 63.15-19
Ascultã-mã, Doamne, cu-a Ta îndurare !...
Te cheamã iubirea din sufletul meu.
De spini mi-i sãtulã îngusta cãrare,
iar crucea pe umeri o duc tot mai greu.
Din slava Ta sfântã de ce nu coboarã
fiorul ce-aduce eternul alin ?
Mi-i dor de o razã, de-a Ta primãvarã
pe-ntinsa câmpie sub cerul senin.
Mãreaţa Ta orã de ce nu mai vine ?
Ascunsã Ţi-e faţa ca soarele-n nor !...
Mã arde pe cale o sete de Tine.
Alerg ca şi cerbul din munţi la Izvor.
Eu azi din Scripturã Te ştiu ca Pãrinte.
Departe e Moise, departe-i Avraam.
O, vino prin Duhul în inimi şi-n minte
legându-ne rana cu-al pãcii balsam !
Ne dã mântuirea prin dragostea-Ţi mare
cãci faptele noastre-s o zdreanţã în vânt.
Ne-ajutã-n furtunã sã stãm în picioare
zidiţi pe credinţã, pe-al Tãu Legãmânt.
O inimã nouã ce-Ţi cântã "Osana !"
prin Duhul ne pune cu dragoste-n piept.
Balsamul, isopul, sã vindece rana
c-o rugã fierbinte şi-un dor înţelept.
Despicã planetei şi astãzi vãzduhul.
Ca-n zi de Rusalii mai vino la noi
ca lumea sã vadã noi semne prin Duhul
şi-ntreg adevãrul sã-l creadã-n nevoi.
De-aceea Îţi cerem sã ieşi înainte
celor ce dreptatea cu drag Ţi-o-mplinesc,
smeriţi pe-a Ta Cale, cu-aduceri aminte,
şi care-n necazuri nicicând nu cârtesc.
Noi suntem ţãrâna, iar Tu eşti Olarul.
Puterea-Ţi divinã pe toţi ne-a creat.
O, vino mai grabnic în lume cu Harul
poporul Tãu, Doamne, sã fie salvat.