Cine mai alege astăzi calea-ngustă care suie,
căci pe calea Crucii grele nu-i mai place nimănuie
căile cu cruci ușoare sunt mai largi și mai umblat,
căci pe ele firea lumii poate merge cu de toate.

Nu-i a Domnului Lucrare îngrădită și-ncuiată,
cui nu-i place calea-ngustă poate-alege calea lată...
Cui îi place-n altă parte poate orișicînd să plece,
cine-și vrea ușoară crucea, n-are-o cale, are zece.

Calea strâmtă n-are-n lume flori prea multe și ușoare,
câte-un trandafir cu lacrimi și cu spini de-i mai răsare
și din loc în loc prin pietre câte-un crin de-i mai suspină,
între spinii care umplu drumul strâmt către Lumină.

Dar slăvită-i Calea Strâmtă prin sfârșitul care-l are,
ea dă celor ce-au suit-o slava ei nemuritoare,
toată suferința lumii nu e vrednică să fie
pusă-alături de răsplata ce-o dă ea pe veșnicie.

Fiul meu, alege-această Cale Strâmtă și hulită
și n-o da pe câtă slavă poate lumea să-ți promită,
slava lumii e minciună și gunoi și amăgire...
Slava lui Hristos e însă nesfârșita strălucire!