Cum L-am aflat pe Isus -Valurile vieţii
Autor: Florența Sărmășan  |  Album: Mărturisiri  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de florenta.sarmasan in 30/06/2011
Valurile vieţii


Iar anii trec în goană, părul mi se albeşte
Şi mintea mea lucrează, parcă-i mai înţeleaptă
Familia mea iubită din nou mi se sporeşte
Dar mă gândesc cu groază, pe ei ce îi aşteaptă ?

Momente grele în viaţă am traversat mereu
Şi-am fost în gura morţii, chiar eu şi casa mea
Dar Tu Isuse sfânt, Tu Fiu de Dumnezeu
Ai fost acol prezent şi mi-ai dat mânaTa

Când fac o analiză si-n rând le iau pe toate
Şi văd momente grele care le-am depăşit
Sunt lucruri care omul sa facă nu le poate
Dar forţa Ta divină, mi-arată, m-ai iubit

Greşala cea mai cruntă a fost când am căzut
De toţi am ascultat în loc s-ascult de Tine
Iar prăbuşirea aceia amarnic m-a durut
Fără prezenţa Ta, nicicând nu mi-a fost bine

Şi n-am fost mulţumită, n-a fost cum am crezut
Naivitatea mea prea scump a fost plătită
Si-acuma mă gândesc oare cum am putut
Să cred că fară Tine pot să fiu fericită ?

Ce-aş fi primit din lume şi cine ce mi-a dat
Ce bucurii imense credeam c-o să găsesc ?
Mi-am irosi, toţi anii şi viaţa mi-am stricat
Acum cad în genunchi din suflet mă smeresc

Şi recunosc Isus că am fost o trădătoare
Am călcat legământul pe care l-am făcut
Pe mine ca şi om, trădarea mea mă doare
Dar Tu ce eşti preasfânt, oare cât Te-a durut ?

M-ai câştigat cu sânge viaţa n-ai pregetat-o
Te-au aşezat pe cruce să speli păcatul meu
Şi slava Ta preasfântă la Tatăl ai lăsat-o
În tot ce ai făcut, am văzut Harul Tău

Le plâng amarnic toate şi orişice aş face
Să pot recupera anii ce i-am pierdut
Inima-mi plânge-ntruna şi gura mea nu tace
Vreau să mă ierţi Isus, doresc atât de mult

Chiar eu ca om mă judec, aspru nu mi se pare
Unde mi-a fost gândirea, ce minte am avut?
Şi chiar şi omeneşte, detest nespus trădarea
Fapta-mi necugetată, prea tare Te-a durut

Dar chiar şi trădătorii mai au în ei iubire
Şi Duhul Sfânt nu-i lasă să fie liniştiţi
Le aminteste timpul trecut de fericire
Atuncea când de Domnul erau şi ei iubiţi

Detest toţi trădătorii de orişice natură
Şi fapte păcătoas, care le-am practicat
Şi pentru ce o Doamne întreabă a mea gură
Nimic în lumea asta nu ar fii meritat

Şi nimeni nu merită, chiar cei ce-ţi sunt părinţi
Şi nici pe aceia care îi naşti şi-ţi sunt copii
Denominaţii, secte, religii sau alţi sfinţi
Doar Tu eşti adevărul şi Tu Isuse ştii

Tu eşti întâi în toate, Tu eşti pe primul loc
În mâna Ta o Doamne, toate să le lăsăm
Să ne ferim să facem al diavolului joc
Chiar viaţa de ne-ai cere, noi Ţie să Ţi-o dăm

Pe acest pământ bolnav plin de păcate grele
Totul e imperfect, neclar şi trecător
O iartă-mi Tu Isuse, faptele mele rele
Şi dă-mi în gând ideea, sunt doar un călător

Tu m-ai lasat Isus cu mintea mea stricată
Să fac tot ce poftesc, pe toate sa le încerc
Ca s-nţeleg mai bine, singură niciodată
Prin catacombe negre eu nu pot ca să merg

Când m-a răpus necazul pe patul suferinţei
Ai fost chiar lângă mine, prezenţa Ta simţeam
Infricoşată, tristă de morbul necredinţei
Mai tare ca oricând pe Tine Te vedeam

Scârbită de păcate vedeam ticăloşia
Indiferenţa mea, uşor Te-am părăsit
Când am fost încercată am dat credincioşia
Am căutat alt drum, în lume am fugit

Sau te iubeam cu vorba şi eram ipocrită
Şi de la a Ta lege mereu mă abăteam
Mă amăgeam pe mine cât sunt de fericită
Ce-mi propuneam să fac, nimic nu reuşeam

Şi pe copiii mei credeam că îi iubesc
N-am fost exemplu bun de mamă în credinţă
Şi le-am dat libertate ca sa nu-i asupresc
Şi au trăit cu toţii, dupa a lor voinţă.

M-ai binecuvântat şi copilaşi mi-ai dat
Femeia ce e mamă poate fii fericită
Chiar de Te-am părăsit pe ei i-am învăţat
Ca viaţa lor să fie spre Tine aţintită

De Tine le vorbeam , era doar teorie
Căci bine ar fi fost în Casa Ta să meargă
Nicicând n-aş fii dorit să treacă şi să ştie
Prin câte am trecut, voiam ce-i bun s-aleagă

De aş avea putere să mă întorc la Tine
Eu aş fii pentru ei exemplul cel mai bun
Convinsă sunt, cu Tine ei vor ajunge bine
Daca în a lor viaţă pe primul loc Te pun

Imi plângeam neputiinta, haotica-mi trăire
Mintea ce se lupta s-ajungă rău sau bine
M-am săturat de toate aş fii vrut fericire
Dar asta o pot avea, cei ce Te au pe Tine.


va urma

Câmpia Turzii, 17 iunie 2011
Domnul iti poate da inapoi anii pe care i-a mancat lacusta..Daca nu prin timp, cel putin prin traire intensa.
Adăugat în 24/01/2013 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1270
  • Export PDF: 16
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni