Confesare

Imbratisez cu drag, acele clipe neuitate,
Si ele se coboara, in sufletu-mi descumpanit,
Si ma aduc acum pe linia inimii aflate
Aproape de Isus, ce pentru mine a murit.

In fata Lui ma plec, strangand la piept vesmantul bine
Din maini sa pun as vrea ce am adus printre suspine.
Cu valuri m-am luptat, cu ape multe inspumate,
Si iata le-am trecut prin ajutorul dat in toate.

Iar daca prins-a vantul, sa scuture al meu vesmant,
Si a lasat furtuni ca sa ma plece spre pamant,
A venit lumina, pentru cel neprihanit,
Si am putut sa ies spre limanul mult dorit.

Ma plec acum cu drag in ruga, ma duc sa-i spun ca-mi este dor,
Ca nu mai am cu cine sta sa imi urc ruga in pridvor,
La Domnul meu ce ma asteapta, la El ce-mi face atata bine
Ca un copil ce sare-n sus, cand tatal sau la el revine.

Si de-am tradat iubirea Lui sa faca ce o vrea cu mine,
Sa-mi treaca mana peste har dar sa raman mereu cu Sine.
Asa ii spun sa-mi scrie sus si a mea viata mantuita,
In randul celor ce vor fi la El in clipa hotarata.

Ca am sa tac in fata Lui si am sa stau in ascultare,
El, ce nu poate fi asemeni cu nimenea aici sub soare.
El, ce ranit strangea la piept a mea salvare sa mi-o dea,
In clipa cand din morti iesi si s-a dus sus la dreapta Sa.

Stiu ca vor fi aduse-n graba, de soli sa scrie al meu nume
Cerestile suluri de aur ce tin lucrari de la oricine.
Acum as vrea sa-mi fie data o alta zi de El sfintita
A mea viata cu iubire in care sa fiu sus rapita.

Si de acele dragi momente imi scutur tarana de pe mine
In cumpana care va sta sa cantareasca drept si bine.
Ca sa fiu gata pregatita si sa ajung la inviere,
Cu toata casa mea zidita, pe Stanca ce Tatal mi-o cere.

Amin