Plătesc prin ce iubesc mai mult


Si au trecut mulţi ani de când eu cu Isus
Am făcut legământul pe care l-am trădat
Stiam că-i adevar vorbele ce Le-a spus
Şi mai speram să treacă al casei mele prag

Mi-a cercetat conştiinţa şi inima zdrobită
Şi a văzut durerea ce sufletu-mi rodea
Totul Îi datoram, voiam să fiu cinstită
Şi mai voiam să fiu în veşnicia Sa

Şi mă tot frământam nu eram hotărâtă
Şi amânam mereu pasul prea mult dorit
Şi m-am trezit din nou, crunt de Satan lovită
Unul din fiii mei, accidentat, orbit

A fost o zi nefastă ce n-am s-o uit nicicând
Priveam spre cer plângând, credeam ca s-a sfârsit
Şi întrebam cum Doamne permiţi Tu pe pământ
Satan să facă rău, oricui ar fi voit ?

Dar Tatăl meu din cer nu era vinovat
Vina era a mea, blestemul îl purtam
Căci legământul nostru eu nu l-am respectat
Şi pentru această faptă de vină eu eram

Putea fi şi mai rău dar asta n-a permis
Putea fiul să-mi moară, de şocul ce-l trăia
Mi-am amintit de vorba care Isus a zis
"Dacă sunteţi ai Mei, Eu nu vă voi lăsa"

Dar mie aceste vorbe nu mi se potriveau
Dar, Domnul Vieţii vede si stie ce va fii
Aceste suferinţe prea tare mă dureau
Dar Domnul meu ştia căci la El voi veni

Iar clipele cumplite pe care le-am trăit
Aş vrea din gândul meu, pe toate să le şterg
Când îmi vedeam băiatul distrus de tot, lovit,
Eu căutam un drum, spre Tine să alerg

Când îl vedeam orbit, distrus, descurajat
Şi părăsit de aceea pe care a iubit-o
Credeam că pentru mine viaţa s-a terminat
Nu mai voiam nimic, doar moartea mi-am dorit-o.

La cine să mă duc să caut alinare
Pe cine să găsesc, alăturea să-mi fie ?
Cine mai poate avea milă şi îndurare
Şi cine ar mai vrea de-al meu necaz să ştie?

Şi îmi priveam băiatul cu inima zdrobită
Doar eu sunt vinovată de tot ce a păţit
Eu am greşit de diavol m-am lăsat ispitită
Cu ce-am avut mai scump,trădarea am plătit

Şi inima mea plânge n-o să-mi iert niciodată
Şi toate ce urmeaz, de acuma cât trăiesc
Este pedeapsa dreaptă prea bine meritată
Pentru a mea trădare, acuma eu plătesc

Este destul să-l văd pe cel care-l iubesc
La care i-am dat viaţă, pe care l-am dorit
Un pas nu poate face dacă nu-l insotesc
Este ca un om viu, dar care a murit

Durerea e prea multă pentru inima mea
Şi pentru a mea conştiinţă este de nedescris
Domnului ce sa-I spun când mă va întreba
Faţă de fiul meu, ce-aş mai avea de zis ?

Când auzi experienţe ce de la alţii ştii
E totul diferit de felul cum gândeşti
Numai dacă în locul aceluia ai fii
Atunci le-ai înţelege, pentru că le trăieşti

E greu ca să descrii trăiri vii în cuvinte
E groaznic ca să simţi, că nu mai eşti iubită
Şi acuzaţii grele aud în a mea minte
Căzută jos de tot, simt că sunt părăsită

Şi prăbuşită adânc în marea deznădejdii
Stau şi cuget profund, Tu oare m-ai uitat ?
De acuma să m-aştept doar numai la primejdii
Iubirea-Ţi pentru mine de tot a încetat ?

Sunt îndoieli ce simt şi parcă se confirmă
Sunt gânduri care vin de la cel ce-mi vrea rău
Speranţa mea de viaţă nu poate fi infirmă
De mă smeresc din suflet, mă iartă Dumnezeu?

La cine să mă duc ?Mă duc la la meu Tată
Şi totul am să-I spun, că-mi arde inima
Îl rog ca să mă ierte şi Ii spun că niciodată
De calea Lui cea dreaptă, eu nu mă voi lăsa

Am să Îi cer iertare asa cum ştiu mai bine
Putere am să-I cer ca să mai pot trăi
Chiar de-am gresşt să aibe-ndurare şi de mine
Şi de ai mei copii, şi-n veci Îl voi iubii

El poate fără mine în veci ca să trăiască
Eu, oricând am nevoie de îndurarea Sa
El are o lume-ntreagă de oameni să iubească
Eu în afar de El, nu am pe nimenea.


va urma

Câmpia Turzii 12 iunie 2911