Gustare cu saţ


Se ia un om dintr-o grădină,
Cu multă dragoste şi har
Şi se curăţă de murdării şi tină
Prin sângele ce-a curs în dar.

Se-adaugă şi-un drob de sare
Cu lumină din Cuvânt...
Şi-apoi se pune în mâncare
Ca să dea un gust plăcut şi sfânt.

Se storc şi multe lacrime ce dor,
Ca ingredientele să se călească
Iar la urmă se presară bucurii fără de nor,
Până-ncep să rumenească.

Se fierb în foc încins şi mare,
Să fie de un bun prinos
Ca în aburul ce ridica-se va în zare,
Să simtă toţi mireasma lui Hristos.

Se serveşte doar fierbinte,
Pe stomacul gol sau plin
Ca să pună-n gardă orice minte,
De pofta şi ispitele ce vin!

Dintr-un meniu cu-atâtea feluri de mâncare,
Alege cu înţelepciune ce serveşti...
Dar mai mult de-atât, pune-ţi întrebarea:
Ce gust ai, acolo unde eşti?

~Amin~