Ma durea cumplit sufletul meu,
Lantuit, ranit sub o catusa,
Cand mi-a intrat in casa Dumnezeu,
Fara sa mai bata la vreo usa.

O lumina lina mi-a patruns
Prin fereastra gandului, inalta.
Si-a iesit apoi spre lumea toata,
Dragostea ca vorba lui Isus.

Cu credinta dibuind lumina,
Orb am fost, dar, iata, nu mai sunt
Dragostea mi-a vindecat retina,
Dragoste sa fiu pe-acest pamant.

N-as putea sa spun ca l-am vazut
Pe cerescul Tata, Dumnezeu.
L-am simtit, in schimb, cand mi-a umplut,
Cu Lumina Lui, sufletul meu.
Amin