Aveam atâtea de făcut !
Vrând să le fac pe toate,
M-am străduit căt am putut,
Din zori şi până-n noapte.
Dar iată ce-am descoperit:
Că-n loc de împlinire,
Vai, bucuria mi-a pierit
Şi mi-am ieşit din fire.
Şi-acestea mi s-au întâmplat
Căci, prins în mreaja lumii,
Adeseori am neglijat
Popasul rugăciunii.
De-atunci învăţ ceva măreţ
Şi practic din Scriptură,
Că nici un lucru n-are preţ
Când rugii timpu-i fură.
Căci rugăciunea-i mare har,
E-un reazem bun şi sigur;
De nu te rogi, lupţi în zadar
De-o neglijezi, eşti singur...!
Amin.