Unsul Domnului!
(dupa Psalmul 2)



Neamurile se- întărâtă
Cugetă lucruri deșarte,
Împărații-s la osândă
Relele, sunt a lor parte

Unsului pe care Domnul
L-a ales, să îi conducă,
Și la care i-a dat tronul
Ca la ceruri să îi ducă

Cel ce șade-n ceruri, râde
Și privește spre pământ,
Murmurele lor le aude
Tot ce spun, orice cuvânt

Cu urgie El rostește,
Despre cel ce este uns,
Cu glas tare le vorbește
Pe acesta, El l-a pus

Si-apoi, tuturor le spune
Am uns pe Împăratul Meu,
În Sion, pe munte-l pune
Să fie ascultat mereu.

Totul, poate să zdrobească
Cu al Său toiag de fier,
Poate, tot să nimicească
Cei ce nu-L ascultă, pier,

Pe împărații pământești
Îi îndeamnă la veghere
Să respecte legi cerești
Și pe Cel care nu piere

Cinste, Fiul să primească
Mânios, Domnul nu fie
Legile să-I împlinească
Dragostea Lui, să rămâie!

Amin

Câmpia Turzii, 1 iulie 2011