TOŢI S-AU DEPĂRTAT...
Toţi s-au depărtat de mine
Doar Tu, Fiule,-ai rămas
Glasu-Ţi dulce mă susţine,
Şterge grijuri şi suspine,
Mă ridică din impas.
Toţi mi-au spus cu voce tare
Că n-am loc în cercul lor
Dar iubirea-Ţi arzătoare
Îmi produce uşurare
Chiar de-aş fi într-un cuptor.
C-au decis să mă alunge
E un act ce-l pot uita
Suflul Tău divin mă unge,
Harul-Ţi minunat mi-ajunge
Nicicând nu-l voi lepăda.
Când alături eşti şi mergem
Pe cărare amândoi
Flori din încercări culegem
Şi apoi cântări alegem
Să ne mângâie-n nevoi.
Nici o grijă nu răsare
Când vâslim spre ţărm cu zel
Nimeni...nimeni nu e-n stare
Să răstoarne barca-n care
E prezent al jerfei Miel.
Ca torentele montane
Lovituri vor mai veni
Unii vor planta capcane
Dar de-ar pune milioane
Braţul Tău mă va păzi.
Toţi au dat cu pietre grele
Şi-au fost răni ce-au sângerat
Dar s-au transformat în stele
Căci Ţi-ai pus mâna pe ele
Şi, pe loc, m-ai vindecat.
Nimeni nu e ca şi Tine
Când mi-e greu mă sprijineşti
Mi-ai făcut atâta bine,
Îmi dai fericiri depline
Şi-mpliniri dumnezeieşti.
gc/30 Iunie, 2011
Se cuvine aici o mențiune. Modul cum ne inspiră Dumnezeu e o taină. Un poem poate fi înțeles în multe feluri. În ce mă privește am metode diferite de a compune. Când scriu la persoana I-A SINGULAR asta nu înseamnă că, neapărat, e vorba de subsemnatul. Important e că Dumnezeu m-a inspirat cu o stare caracteristică existenței umane și s-ar putea să folosească, să consoleze pe mulți.
O zi bună cu Domnul
Mi-a plăcut mult. Domnul să te binecuvânteze!