"Ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău, Israel,
când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale,
din ceruri, ascultă şi iartă!" (2 Cronici 6:21)

Lacrimi de bucurie... îţi scriu iar o solie!
M-am temut zadarnic, mă pregăteam de praznic,
Voiam în amintire, să spun despre iubire,
Să zic acelor care, trăind cu min´sub soare,
Cât de frumoasă-i viaţa, să-ntâmpini dimineaţa
Cu mulţumire, pace…Ce mult în lume face,
Să ai un prieten care, ţi-aduce-mbărbătare...

Am îngropat securea şi am privit pădurea
Ce fremăta în vânt, să-mi scrii doar un cuvânt,
Eu aşteptam... dar vai, crescut-a mucegai
Pe filele pierdute, în locuri neştiute...
Si tot căutam cuvinte şi scormoneam în minte,
Cu ce ţi-oi fi greşit, cu ce te-oi fi rănit,
În vorbele nătange, văd sufletul cum plânge,
Tăcere în suspine, ce s-a-ntâmplat cu tine?

Vad bine că amarul mai vine şi cu carul,
Nu-i un grăunte, doi... Să plece de la noi!
Să-l ducă apa-n vale, să nu ne stea în cale,
Iar inimile noastre, ca zările albastre,
Să fie pe deplin, cu soare, cer senin.
Am pus în rugăciune tot ce se poate spune,
Iertare, pocăinţă, smerenie şi credinţă,
Am aşteptat răspuns şi iată, a ajuns...

Mă plec cu umilinţă şi cu recunoştinţă,
Îţi mulţumesc Isuse, azi bucurii nespuse,
Tu mi-ai trimis în dar... eu nu găsesc hotar,
Nicicând şi niciodată în dragostea de Tată,
Astfel te preamăresc şi-n veci Te proslăvesc,
Mi-ai dat nădejde vie de-acol din veşnicie,
Eşti tot ce e mai sfânt în cer şi pe pământ,
M-am încrezut în Tine, Te-ai îndurat de mine,
Astăzi e sărbătoare, văd razele de soare,

Iar ţie, frate dragă, îţi spun că-n lumea-ntreagă,
Nu am găsit fiinţa să-mi sprijine credinţa,
Cu-atâta-nverşunare...doar tu ai dat crezare,
A tot ce-am spus, am sris, pe vechiul meu zapis,
Am fost o trestie-n vânt…dar noul legamânt,
Adusu-mi-a speranţa, mi-a înnoit viaţa,
Credinţa-adevărată-mi şopteşte zilnic...”Iartă!”
Amin! Aşa să fie! Răsună-n veşnicie...

11/07/11, Barcelona- Lucica Boltasu