Sunt în vale, nu mi-e bine,
Ştiu doar că Te vreau pe Tine!
Sunt un om descurajat,
Şi nimic n-am câştigat.

Parcă mereu pierd şi pierd
Văd că nu pot ţine piept.
Cât aş vrea ca să câştig!
Of, Doamne, de jos te strig!

Capu-mi este- acum plecat
Şi genunchii m-au trădat,
Căci sunt foarte obosiţi
În lupte au fost trudiţi

Se pleacă acum oştirea
Pe genunchi e toată-mi firea
Sabia Duhului o port
Şi mă lupt, mă lupt cum pot…

Deja lupta a-nceput
Şi Te strig, Te vreau mai mult!
Scutul Tău cel protector
Vreau să-mi fie ajutor.

Şi încep a mă lupta
Pe genunchi e lupta mea!
Nu-i o luptă, ci război,
Armate sunt între noi…

Se ridică bariere
Multe ziduri făuresc
Au în plan să ne despartă,
Să nu-Ţi văd Chipul Ceresc.

Am Cuvântul, e o armă
Îl deschid şi mă hrănesc,
Căci găsesc în El putere,
Prin Cuvânt mă întăresc.

Şi pleacă duşmanii aprigi
Necredinţa s-a speriat!
Prin Cuvânt primesc credinţa!
Necredinţa a plecat.

Îndoiala se-nfioară
Se predă şi ea acum!
Îndoiala şi credinţa
Nu pot fi pe-acelaşi drum.

Şi deodată văd: cad ziduri!
Lanţurile s-au sfărmat
Şi în cer răsună imnuri,
În sfârşit, am caştigat!

Ce mă bucur, am credinţă!
A crede e minunat…
Ea aduce pocăinţă
Celui trist şi apăsat.

Am învins o bătălie
Dar războiul este lung,
Însă voi păstra credinţa
Cu ea-n cer vreau să ajung!

Ea acolo mă va duce
Doar crezând în jertfa Sa,
Doar crezând în a Lui cruce
Lângă El atunci voi sta.

Îmi ridic acuma capul…
Genunchii mi-au oboist,
Dar aş vrea să stau acolo,
Căci acolo Te-am găsit!

Pe genunchi în rugăciune
Este cel mai minunat!
Simt fior şi simt iubire,
Când genunchiul e plecat.

O, Tată, eşti lângă mine,
Acum ziduri nu mai sunt!
Nu sunt decât eu cu Tine,
Nu mai sunt un om înfrânt.

Nu mai vreau în vale, Tată,
Du-mă pe Muntele Sfânt,
Vreau ca Moise-altădată
Să Te văd şi să Te-ascult!

Vreau să strălucească, Doamne,
Faţa-mi de prezenţa Ta!
Duhul Tău cel Sfânt, Stăpâne,
Să umple inima mea!

Pe genunchi aş vrea, o, Tată,
Să câştig lupte mereu!
ŞiTe rog încă o dată:
Dă-mi putere, Domnul meu!