Un număr lung de zile reci
Şi-a visului pasiune,
Te urmăresc când viaţa treci
Prin grea deşertăciune...

Un somn adânc de chin amar,
O piatră grea pe suflet,
Mereu apasă pe cântar
În tot acest scurt umblet!

Când cauţi zâmbete-n zadar
Şi nu găseşti, doar ură,
Şi fericirea-i un calvar,
Un nour în făptură!

E totul doar un fum prea greu,
Un val ce moarte-aduce!
Veghează oare Dumnezeu
A noastră prea grea cruce?

Veghează, da! Însă-ntr-un mod
În care nu-nţelegem.
Şi toţi ne prindem în năvod,
Murim în fărădelege...

Dar tot avem un Salvator:
Hristos! El, Pomul Vieţii!
Ne întăreşte iubitor
În pragul tinereţii!

Şi ne conduce pe-al Său drum,
Pe calea Lui cea dreaptă!
Iar totul e să vrem de-acum,
A fi-n a Lui armată!