Extemporal



În atâţia ani şi ani de zile,
Fără-ncetare mi-ai predat...
Scriind zeci şi zeci de file,
Despre cum să fiu curat.

Mi-ai dat mereu povaţă şi învăţătură,
Plină de înţelepciune şi de har
Iar când ochii îmi fugeau de la Scriptură,
Mă-ndreptai c-un liniar!

Până-ntr-o dimineaţă,
Când ai intrat în clasă ca şi nevăzut
Şi mi-ai pus subiectele în faţă
Ca să-mi dai lucrare...şi-ai tăcut!

La vederea lor am amuţit,
De-o durere ce în suflet m-a străpuns
Şi-am întrebat c-un glas stins şi răguşit:
De ce Doamne?...dar n-am primit răspuns!

Şi-acolo-n mijloc de probleme...
Îmi doream atât de mult să îmi vorbeşti
Înţelegând apoi de la o vreme,
Că la extemporale...nu şopteşti!

Dar dintr-o dată m-am calmat,
Ştiind că lucrezi în încercare,
Şi-n tăcere-ai început să faci curat
Ca s-absolv cu notă mare!

~Amin~