SE-ASCUND TOȚI PĂCĂTOȘII...

Se-ascund toți păcătoșii după păcatul lor
În loc să-l ducă-n grabă la locul ispășirii
Ei afișează farse în mod curtenitor
Dar sunt departe tare de starea propășirii.

Se-ascund după principii necunoscute-n slavă
(Probabil că-n Scriptură de mult nu s-au uitat)
De-aceea se pripesc și judecă în grabă
Și nu pot să înalțe, spre Cer, un gând curat.

Se-ascund să nu îi vadă nici îngerii nici sfinții
Crezând că pot să-nșele pătrunzătorul har
Dar undeva prin suflet, prin vreun ungher al minții
S-au și gândit să pună trei piese la dosar.

Se-ascund după verdicte ținute cu proptele
Ce se vor rupe mâine sau, poate, mai curând
De-aceea nu pot ține privirea către stele
Și nici nu pot păstra sfințenia în gând.

Se-ascund să-nfăptuiască ce-au plănuit în pripă
Când l-au sfidat pe-Acela ce i-a descătușat
Sunt obsedați de glorii în fiecare clipă
Și-și dau lor importanță nu duhului curat.

Ieșiți din văgăune prin lume răspândite
Voi toți ce vă ascundeți de-al vostru Creator!
Nu mai sfidați dreptatea cu vorbe inedite
Căci au efect de tunet, efect devastator.

Ieșiți să vă-nfășoare o atmosferă sfântă
În care veți putea Lumină să vedeți.
Să știți că nu puteți a vă lua la trântă
Cu Cel ce vă mai dă și nopți și dimineți.

gc/7Iulie, 2011