Atîta timp cît nepăsarea
Ne-ngenunchează-n fața lumii
Suntem o umbră-n adunare
Fără de pești și fără pîine

Și cît rușinea ne îmbracă
În haina ei de om ,,smerit,,
El-răul poate-n noi să facă
Un trai destul de necăjit

Cît timpul trece tot mai mult
Și inimii îi dăm răgaz
Să se oprească din avînt
Vom fi cu cei, ce au rămas

Cu cît ne place azi să fim
Înscriși doar pe hîrtie
Nu vom putea ca să iubim
Pe cei, ce-s în robie

Cît dușmăniei îi vom da
Putere-asupra noastră
Nicicînd nu vom putea căta
A Domnului noi față

Dar cît azi încă se mai poate
Să facem o schimbare
E timpul să ieșim din noapte
Spre nesfîrșita-I Zare

Să recunoaștem, c-am greșit
Și am făcut plăcerea
Celui, ce suflet ne-a robit
Luîndu-ne vederea

Să strigăm iarăși azi la Domnul
,,Ne iartă rătăcirea
Și dacă-n noi mai este omul
Îi vrem azi nimicirea,,

Și sigur Domnul ne va da
Doar biruință sfîntă
De vom lăsa la crucea Sa
A noastră cale strîmbă

Căci pentru noi El a murit
Și-a înviat din morți
A fost și este Preaiubit
Izbîndă pentru toți.