Fericit poate fii omul ce-l iubește Dumnezeu!
(dupa Psalmul 32)

Fericit e omul care
Domnu-I iartă și-l iubește
Și fărădelegea mare
I se uită și trăiește

În față-Ți cât am tăcut
Oasele mi se topeau,
În gemete-am petrecut
Toate, greu mă apăsau

Și vlaga-mi era uscată
Ca pământul secetos,
Și am hotărât pe dată
Să spun, că sunt păcătos.

Omul ce-i evlavios
Relele, să-și recunoască
Să vadă că-i păcătos
Iertare să dobândească

Tu, ești ocrotirea mea
Din necazuri mă salvezi,
Spune-mi Doamne calea Ta,
Și m-ajută s-o urmez

Iar noi încăpățânați
Ca și calul și catârul
Buni să fim, să stăm legați,
Să nu le facem hatârul

Pe cei răi, trupul îi dor
Ei, în Domnul nu s- încred,
Binecuvântări, nu vor
Și cu Domnul, ei nu merg

Cei ce-n Domnul se încred
Dumnezeu, Îi ocrotește
Ei, cu veselie merg
De dureri, Domnu-I ferește.


Amin

Câmpia Turzii, 2 iulie 2011