M-am străduit ca să veghez... . .
(dupa Psalmul 39)


M-am străduit ca să veghez
Mereu, asupra gurii mele,
Și-am căutat să mă înfrânez
Să nu spun nicicând, vorbe grele

Am meditat mult, în tăcere,
Deși eram nenorocit,
Am suferit multă durere
Focul, cu tot m-a mistuit

Dar, vorbele-mi veneau pe rând
Și mă- întrebam, cât voi trăi?
Când va veni al meu sfârșit
Și câte voi mai pătimi?

În fața Ta, viața mea-i mică
Tu-mi știi, a zilelor măsură,
E ca o boare ce se strică
Ca o ușoară, suflătură.

Căci omul umblă chiar degeaba,
Strânge mulțime de comori
Și ca o umbra-i este graba
Căci toate se sfârșesc, când mori

Doamne, ai milă și îndurare
La Tine e nădejdea mea,
Să aduci binecuvântare
Când toate-s, împotriva mea

Și nu vreau să fiu de ocară
Cel rău, pe seamă-mi, se distrează,
Stau mult, iubire aștept iară
Cu bunătate, Tu lucrează

Mânia, s-o iei de la mine
Nicicând să nu mă pedepsești,
Ajută-mă să fac doar bine
Eu, vreau ca Tu să mă iubești

Eu, sunt străin în fața Ta
Și sunt pribeag, dar Te iubesc,
Urechea, să Îți pleci, aș vrea
Și să mă auzi când Te slăvesc!


Amin

Câmpia Turzii, 24 iulie 2011