(prelucrare dupa Helen Howarth Lemmel)

Stravechii pribegi in pustie,
de vipere-aprinse muscati,
priveau la un sarpe de-arama
si-ndata erau vindecati.

Dar ei nu vedeau doar un sarpe,
doar trupul pe barna prelins;
priveau spre-un vrajmas care piere,
pe lemn tintuit si invins.

Trecura ani multi peste lume
si-apoi intr0o zi s-au luptat
vrajmasul cu solzi de jaratec,
si Mielul cel bland si curat.

Amarnic cei doi se luptara,
un inger si-un negru titan,
si, iata, lovit a fost Mielul,
dar infrant n-a fost EL, ci Satan.

Aceasta e taina cea mare,
a vechiului Sarpe strapuns,
vestind de pe-atunci biruinta
ce viata din moarte ne-a smuls.

Iar astazi, cand serpi de pacate,
ne toarna in suflet venin,
privim biruinta iubirii
fiind izbaviti pe deplin.

AMIN