IN MARELE PALAT

In marele palat al popoarelor
sub drapelele tuturor hotarelor,
un crainic, cuprins de anxietate,
a strigat:
- Domnilor...
Cineva... sta la usa si bate...
- Cineva?... Dar cine anume?
La usa noastra bate intreaga lume.
- E CINEVA... Nu stiu cine.
Unii spun ca e Acela care vine.
Se pare ca aduce o mare veste.
Unii spun ca e Acela care ESTE.
- Sa astepte, oricine ar fi.
E prea incarcata ordinea de zi!
Nu avem vreme,
sunt multe si foarte incurcate probleme.
Dar intre timp usa s-a deschis
si CINEVA
a intrat, a inaintat
si a zis:
- Ambasadori ai lumii,
frati ai Mei si straini,
v-am lasat cheia anilor divini.
V-am lasat o CALE, nu un impas.
Dar in inimile voastre ce a ramas?

Daca in voi insiva nu-i pace,
impacarea lumii cine o va face?
daca in voi insiva nu-i CER,
ce veti da celor care-l cer?
De acum vremea s-a scurtat.
De doua mii de ani stau la usa
si bat.

Ascultati, fratii Mei, ascultati, popoare!
Semanati acum graul de onoare!
Faceti din senile pluguri si furci,
galeti si cosoare!
Puii de leu vor adormi printre miei,
boa constictor, printre caprioare.
Lupii vor paste iarba cu roua.
Construiti, construiti lumea cea noua!

- Destul! asta-i visare curata.
Te vom asculta altadata.
Unii au zambit,
altii au ramas pe ganduri.

Dar acel CINEVA a disparut printre randuri.
Si atunci, porumbelul de pe drapaj
a strigat zburand in lumina rece:
- Oamenilor, de ce L-ati lasat sa plece?
Chemati-l inapoi!
Auziti ce vuiet, ce tropot de razboi!

Unde Te duci, DOAMNE?
Si fara Tine, pacea cine o va face?

EU VOI FI CU VOI
SI VA FI PACE
INTRE OAMENII
PLACUTI LUI
DUMNEZEU!

AMIN AMIN