Ai fost aici, pe-acest pamint plin de ruine,
Din cerul plin de slava-ai coborit.
Ai fost aici, ai stat chiar linga mine,
Dar eu prin necredinta mea Te-am prigonit.

Dispretuit de toti, la moarte condamnat,
Iar dragostea-Ti tacerii aruncata,
Chiar si atunci Tu m-ai iubit si m-ai iertat,
Mi-ai oferit iubirea-Ti tandra si curata.

Eu, Doamne, cuie Ti-am batut in miini,
Aceasta-a fost raspunsul meu iubirii Tale,
Ti-am pus pe cap coroana cea de spini
Si n-am simtit atunci pareri de rau, nici jale.

Am fost atit de crud si aspru si nedrept cu Tine
Caci viata Ta era prea sfinta si frumoasa
Iar eu, avind o viata plina de ruine,
Cum sa te las sa intri-n a mea casa?

Am hotarit sa pun pe-a Ta spinare-o Cruce.
Si ca sa fie mai grea pentru Tine, am trait in destrabalare.
Dar nu stiam ca Tu - o vei duce,
O vei purta si vei muri, sa-mi dai eliberare!

O cruce, cuie, batjocura si ura
Eu fara mila Ti Le-am oferit.
Dar Tu m-ai smuls din lumea-aceasta sura
Tu m-ai iertat, Tu m-ai iubit!

Prin moartea Ta, Isus, am inceput o noua viata,
Prin moartea Ta, sunt astazi renascut!
Ai inviat in a mea inima Speranta,
Si-am devenit, prin moartea Ta, un chip placut!


Amin!