Mulți au obosit pe calea de credință,
S-au întors`napoi,ei nu vor pocăință.
Căldicei ei sunt mereu în adunare,
Fumegă,se sting și stau în nepăsare.

Obosiți ei sunt și șovăiesc mereu,
Au uitat de Domnul,legământul Său.
Merg-napoi ca racul,nu mai au iubire,
Inima-i ca piatra,nu mai au simțire.

La întâlniri nu vin,că sunt plictisiți,
E prea lung programul,ei sunt obosiți.
Rugăciunile par lungi plictisitoare,
Cântarea nu-i bună,nu e ziditoare.

Nimic nu le place,totu-i demodat,
S-au întors în lume,de unde-au plecat.
Au ajuns mai rău decum au venit,
Au uitat pe Domnul,ei nu L-au iubit.

Totul prevestește,timpu-i pe sfârșit,
Vine Domnu-n grabă,tu ești pregătit?
Fii tot timpul treaz și stai în veghere,
Fii plin de iubire,așteaptă-n tăcere.
Amin