Nu pretui o prietenie ca fiind adevarata
Doar dupa zambetul ce prea usor ti se arata
Din cupa revarsanda de dulcele nectar
Curand sorbi-vei fiere, lacrimi si amar.
Nu pretui o prietenie ca fiind adevarata,
Doar ascultand a laudelor melodie intinata.
Din strunele vibrand cu falsul dar,
Curand al injosirii sarpe va tasni hulpav.
Nu pretui o prietenie ca fiind adevarata
Atunci cand iti imbie tainele aproapelui indata.
Din sclipitoarea comoara a vorbelor de jar,
Curand asupra-ti cade al clevetirii zar.
Nu pretui o prietenie ca fiind adevarata
Decat atunci cand prin nevoi pe Domnul ti-l arata
Din sufletul care vibreaza ca un frate
Curand primi-vei bucurii nemasurate.
trecand prin necazuri si cunoscand ca asa dupa cum spune in Cartea Proverbelor, doar prietenul adevarat iubeste in orice situatie si in extremis ajunge chiar ca un frate.