LUTIERUL

Ciocanea lutierul in padure.
Se oprea la fiecare trunchi
si lovea cu o muchie de secure.

Ciocanea lutierul in molizi,
ascultand cu chipul incordat.
- Pe cine cauti prin prapastii sure?
Pe cine cauti, omule ciudat?

Ciocanea lutierul in tulpini de brazi
inalti, mandri si grei.
Si el urca, urca printre ei,
insangerand pe cremenisuri dure,
cautand,
cautand dumnezei
inlantuiti sub cetinel-obscure.

Si deodata,
o tulpina stramba si aplecata
a tresarit sub fier si a intrebat:
- Pe cine cauti, omule, ciudat?
Si cu ce gand? Bun? sau rau?

- Pe tine... pe tine te caut...
Si sunt fratele tau.
Lasa cetina ta verde sa piara
si da-mi inima ta,
sa fac din ea o vioara...

AMIN