Mi s-a adâncit privirea

în noianul de culori.

Pomii-şi scutură splendoarea

şi miresmele de flori.



Nările mi-s dilatate

de suspinul de parfum.

Vânturi dulci şi aromate

poartă praful de pe drum.



Aud forfota naturii,

freamătul copacilor,

cântecul privighetorii,

clipocitul apelor.



Şi-mi urc gândul pân’ la ceruri

pe un fir de borangic

şi aştept ca dintre nouri

să-mi vezi sufletul pitic.



Să mă vezi cât sunt de mică,

Doamne, şi cum mă-nfior

că mă simt cât o furnică

lângă Tine, Creator.



Dar din inima-mi de tină

vin frumos să-Ţi mulţumesc

pentru apă, flori, lumină,

soare şi un trai ceresc…



Galaţi, 26 mai 2011