Pe poteca vieții mele,
O lumină s-a ivit
Ea veni și-aprinse-n mine
Întunericul mocnit

Mă trăgeam tăcut spre noapte
Neștiind spre cine fug
Eu fugeam iubit Isuse
Spre arzândul rug

Mi te-ai așezat în față
și în brațe m-ai cuprins
Umplând inima-mi de gheață
Doar cu harul Tău divin

De lumina Ta Isuse
N-o sa mai alerg nicicând
Privi-voi doar spre cruce
Căci ne-ai mântuit murind.
RBirta