- Cine esti?... De unde vii,
pasare trudita?
Din ce munti, din ce pustii
te intorci ranita?

- Cine sunt?... De unde vin?
M-ai uitat, crestine?
Eu sunt cantecul senin,
scri candva de tine...

Am zburat din mana ta
peste munti si ape,
si-unde-a fost o rana grea,
m-am lasat aproape.

dar nu soimii m-au rapus,
nici pe vale spinii.
Penele de-argint mi-au smuls
fratii, nu strainii...

- Daca esti cantarea mea,
pasare zdroibita,
zboara sus, din stea in stea,
smulsa si ranita!

Si la CEL mai sfant din sfinti
sa te-opresti o clipa.
Lacrimile Lui fierbinti
sa le simti pe-aripa...

AMIN