De la iesle pân' la cruce...
cât amar, cât suflet frânt!
Ce alean, ce milă dulce
Te-a putut din cer aduce
pe pământ?

De la staul la Golgota...
numai zbucium și colind.
Trist privea spre cruce bolta,
Munții grei porneau revolta
clocotind!

De pe fân si pân' la cuie
numai răni și vânătăi...
Ce cuvinte pot să spuie
cum plângeai pe-o cărăruie
pentru-ai Tăi?

Din Egipt în Ghetsimani...
numai plâns si privegheri...
Crunt pândeau în drum dușmanii,
până n-au mai fost betanii
nicăieri...

De la iesle pân-la mine...
câte lacrimi, câți martiri!
Unde voi găsi suspine,
Doamne, să-Ți aduc depline
mulțumiri? ...