Oamenii, în luna mart,
când e ghiocelu-n floare,
unii altora-și împart
mărțișoare.

Mărțișorul de-obicei
e de aur sau de-argint
sau din cioburi care mint,
din metale cu polei.
e din fier sau e din plumb
dar nu-i scump;

ci se ia cu câțiva lei.
Tu-l păstrezi căci el sclipește.
Însă micul tău simbol
vezi că, totuși ruginește
și se dă treptat de gol.

Dar, cândva, pe căi albastre,
printre nori de borangic,
drept deasupra casei voastre
a venit un înger mic.
Și, lăsându-se din zbor,
ce-a adus?

Un mărțișor...
Ce minune,
ce odor,
pentr-o mamă si-un tătic
aplecați în rugăciune
către Tatăl Creator,
ce comoară!
Ce minune!

Nu-i de aur, nu-i de-argint,
nici din cioburi care mint;
și de-atuncea necurmat
mărțișorul minunat
cel adus din Canaan,
nu stă-nchis, nu ruginește,
ci mereu, mereu tot crește...
an de an,
an de an
și se cheamă Dorian...

Dar acum să stăm un pic.
Dorinele,
Dorinele,
cel adus de-un înger mic
dintre stele...
Dacă ești adus din cer,
dacă ești cu mult mai scump
decât aurul de-Ofir,
decât piatra de safir,
decât un vagon de fier,
decât un vagon de plumb,
dacă ești venit din cer,
din comorile divine,
să vedem atunci și noi
un reflex de Cer în tine.
Și în ziua cea de-apoi
să fim toți, și tu, și noi,
un mănunchi de mărțișoare,
prins pe tainicul veșmânt
sus, la pieptul cel divin
care pentru noi s-a frânt!
Slavă Lui în veci! Amin!