La Tine, îmi caut scăparea!
(dupa Psalmul 71)


Îmi caut scăparea la Tine
Doar Tu mă mai poți izbăvi
Nu vreau să rămân de rușine
Tu, stânca mea în veci să fii

Și tot Tu să-mi fi adăpost
Și locul în care să fug,
Căci veșnic cu mine ai fost
Dușmanii, acum nu m-ajung

Și sprijin Tu mi-ai fost mereu
Pe vremea, când nici nu eram
Eu, slavă-Ți aduc Domnul meu
Ești stânca pe care o am

Din mâna celui rău mă scapă
Și acelui ce-i asupritor,
Necaz dușmanul să nu-mi facă
Tu, să-mi fii binefăcător

Și apărarea mea să fii
Ca eu, să Te pot lăuda
Slavă să-Ți dau în orice zi
Tu, nicicând nu mă lepăda.

Când sunt bătrân fără putere
Și când vrăjmași mă urmăresc
Să nu mă lași să am durere
Când cei răi, cu toți mă pândesc

Ei, cred că Tu m-ai părăsit
De mine, Te-ai îndepărtat,
Dar, Tu ești Cel ce m-ai iubit
De mine, nicicând n-ai uitat

Să-mi vii mereu în ajutor
Cei răi să fie nimiciți,
Ocara și rușine lor
De rău, să nu fie feriți

Cu gura mea eu Te vestesc
Vorbesc de mântuirea Ta,
Dreptatea Ta, nădăjduiesc
Rămâi cu mine pururea.

A tale lucruri le voi spune
Dreptatea, Îți voi pomeni
Minunile să Ți se adune
Tu, nicicând, nu mă părăsii!

Chiar bătrânețile cărunte
Să nu Te facă să mă uiți,
Am străbătut necazuri multe
Și numai Tu poți, să m-ajuți

Mă mângâie și mă iubește
Cu sunete Te-oi lăuda,
De rele, Tu mă izbăvește
Și gura mea Îți va cânta.

Amin

Câmpia Turzii, 4 august 2011