Vai, fraţilor...

Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!

Unde-i holda ne'ntinată,
spicul sclipitor?
Unde e oştirea-naltă
ce purta povara-nvoaltă,
hrana tuturor?

Cine-a strecurat neghina
noaptea printre noi?
Numai răni, numai rugină,
numai cioburi de lumină
frânte în noroi!

Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!

Mii de spini îşi ţin soborul.
Plânge roua-n zori.
A trecut Ispititorul
şi noi n-am păzit ogorul,
n-am fost veghetori.

Domnul peste lan Se uită
c-un adânc suspin.
O, ca mâine va fi nunta!
Însă pân'atunci ne-nfruntă
duhul lui Cain.

Vai, fraţilor, a dat palamida-n grâu!

Azi e vremea de zabavă.
Nu ştim cât va fi!
Cu neghină şi cu pleavă,
cum vom fi luaţi cu slavă
în măreaţa zi ?

Noi suntem plătiţi cu sânge.
Toţi suntem în Har.
Dar ce mulţi, ce mulţi vom plânge,
când oştiri cereşti vor strânge
grâul în grânar!

AMIN