Am vrut să-mi dai, Isuse, pacea,
Câteva grame, la cântar;
Dar Tu când dai, nu dai cu gramul,
Ci dai cu sacii plini cu har!

Am vrut cu ceasul de la mână
Să ştiu cât ţine Mila Ta...
Dar cum să-ncapă în minute
Ce nu se poate măsura?

Am vrut la masa îndurării
Să gust ce bun şi mare eşti;
Dar am venit cu linguriţa,
Iar Tu dai bogăţii cereşti.

Şi vrut-am să-Ţi măsor Puterea
În kilovaţii de curent,
Ca şi cum ar putea să intre,
Tot soarele-ntr-un filament.

Am vrut setos, din Apa Vieţii
Măcar un păhărel să beau;
Dar Duhul mi-a zis: „Ia găleata!
Eu Niagara vreau să-ţi dau!”

Am vrut cu rigla mea de calcul
Să ştiu precis cât m-ai iubit...
Isuse, văd că sunt ridicol:
Cum să măsor un infinit ?!