Judecata Domnului
(dupa Psalmul 82)


Domnul stă în adunare
Judecă, alți dumnezei,
Și le pune o întrebare
De ce privesc la cei răi?

Cere să fie dreptate
Pentru cei slabi, sărăciți
Și adevăr să fie-n toate
Pentru cei orfani, lipsiți,

Nevoiași, nenorociți,
Toți, să capete dreptate
De Domnul sunt izbăviți
Domnul, le vede pe toate

Pe dumnezei sfătuiește
Dar, nu li-e acolo gândul
Întunericu-i orbește,
Rău, se clatină pământul

Fiii, Celui Preaînalt
Sunt toți acești dumnezei,
La moarte Domnul I-a dat,
Ca să se scape de ei

Când Domnul se va scula
Din înaltul cerului,
Pământul va judeca
Toți vom știi, suntem ai Lui.

Amin

Câmpia Turzii, 15 august 2011