Să strigi în gura mare, deloc să nu-te-oprești,
Ca trâmbiţa să-ţi înalţi glasul și lui Israel să-i vestești
A sa nelegiuire rușinoasă și tot păcatul cel găsesc
În a lui Iacov casă.

Ei mă întreabă-n orice zi și își doresc să afle
-“La ce ne folosește să postim? când Tu nu vezi?
De ce ne chinuim? De ce Tu stai departe?”
Și-acum aș vrea ca să le spui- Eu, Domnul, le vorbesc cu rost
S-audă Israelul azi cum trebuie să fie adevăratul post:
-“O zi plăcută Mie și-un post neîntinat
Va fi atunci când lanţul răutăţii ai dezlegat.
Când al robiei nod de tot e desfăcut și orice fel de jug
Îl voi găsi eu rupt.

Flaăânzii să mănânce din pâinea ta la masă
Pe cei nenorociți să-i văd la tine-n casă
Iar cel ce este gol să poarte haina ta, cu cel ce e lovit
Să simţi durerea sa.
Atunci a ta lumină frumos va rasări
Iar vindecarea ta pe loc va încolţi
Neprihănirea voastră va sta înaintea Mea
Și slava Mea cea mare la voi o voi lăsa.

Și-atuncea tu mă vei chema si Eu îți voi răspunde
Vei fi plin de puterea Mea și însetat nu te-oi lăsa
Niciunde.
Și azi, ce vezi că-i dărâmat-ai tăi vor zidi tot-
O ţară pentru locuit vă va Domnul Savaot.

Lucrul acesta s-o vedea când ce-ţi spun azi ai să-mplinești
Când toată desfătarea ta va fi Legea de pe Sinai
Și astfel Israele cu drag să Îi slujești
Celui ce este pururi El Shadai…”