E viaţa noastră-ntreagă un semn de întrebare,
De unde am venit şi încotro plecăm?
Ne rătăcim adesea în lumea asta mare
Pe drumuri înspinate ,şi tălpile ne dor.
Purtăm mereu cu noi povara de păcate,
Şi parcă-i tot mai grea,şi drumul tot mai lung,
Păşim spre nicăieri şi ne-afundăm în noapte,
Din urmă-atâtea fapte şi gânduri ne ajung.
A fost un timp pierdut ,trăit în neştiinţă,
În neagra-ntunecime a unei lumi haine,
Mereu căutând ceva...o urmă de credinţă....
Luptându-ne ades cu lacrimi şi suspine.
Atunci L-am întâlnit...Era ca o lumină
Ce-a năvălit în suflet ,în inimă şi gând,
C-o pace infinită şi-o dragoste divină
Ne-a scos din groapa morţii , iertare aducând,
Şi ne-a iubit mereu,c-o dragoste de Tată,
S-a răstignit pe cruce ca noi să fim salvaţi,
El este Adevărul ce biruie şi iartă,
Doar Lui să îi daţi slavă,pe El să îl urmaţi!!! Amin!

Vulcan-Mary