DE NU SUNT VREDNIC...

De nu sunt vrednic, Tată,
Să-Ţi fiu ambasador
Mai ceartă-mă odată
Cu tonul Tău uşor.

De am rostit cuvinte
Ce au produs suspin
Te rog, acum, fierbinte
Fă să mai dau alin.

Nu-ntotdeauna gestul
De zâmbet mi-e-nsoţit
Mai folosesc pretextul
Să scuz un act pripit.

N-am fost la înălţime
Când n-am răbdat restrişti,
Când n-am dat stări sublime
La cei nespus de trişti.

Au fost ocazii-n care
Puteam fi mai atent
Să dau o consolare,
Să dau un compliment...

Puteam mai mult Cuvântul
Să-l răspândesc cu drag,
Să-nflăcărez avântul
Spre veşnicul Meleag.

Când nu sunt vrednic pune
În viaţa mea îndemn
Să nu culeg tăciune
Ci tot ce e mai demn...

Să pot cu consacrare
Să-Ţi fiu reprezentant,
Să pot din orice stare
Să iau ce-i IMPORTANT.

gc/ 31 august 2011