Mă lupt, mă zbat în viața cruntă
Ca să vestesc Cuvântul Sfânt
Să spun la toți să mă audă
Atât cît sînt eu pe pămînt.

Eu bat cu pumnii mei ca-n piatră
Și strig la toți, dar ei sînt surzi,
Lor vorba mea este deșartă,
Căci ei sînt mîndri, duri și cruzi.

În jurul lor au pus perete,
Ochii trufași li se golesc,
În loc de inimi își pun pietre
Cînd de Isus eu le vorbesc.

Se sprigină-n a lor știință
Și o minciună goală cred,
Decît să vină la credintă
Mai bini se fac ca nu-nțeleg.

Și mă privesc cu aroganță
Că spun doar mituri și povești,
Ei au deplina siguranță
'N științele lor pămîntești.

- Tu dacă vreai, atunci poți crede,
Credința-i la Biserică
Știința nouă ni e lege
Și evoluția--predica.

Nu vrem să dăm la nimeni seama
Cum ne purtăm și cum trăim,
Nici chear tata și cu mama
Să nu ne spuie cum să fim.

Noi vrem s-avem numai distracții,
Să încercăm totul din plin,
Dar tu vreai să ne ții lecții
Despre ce-i rău și ce e bun ?!

...Și iar se pune-o baricadă,
Indiferența, nul, gunoi.
Nimic s-audă, să nu vadă
Că sînt pierduți, și că sînt goi.