Sub auspiciile Iubirii

Sub auspiciile Iubirii, când omul a fost creat
Şi-n grădina din Eden, Dumnezeu l-a aşezat,
El sub testul ascultării de porunca cea divină
A fost pus de Creatorul, ca orice lume creată
Spre-a-i vede statornicia, astfel monitorizată,
Şi care se va sfârşi, la pomul cel din grădină.

Ca să intre-n veşnicie, în lumile cele celeste
Ce dau glorie şi slavă Celui ce le cârmuieşte
Şi lumea cea nou creată, trebuia examinată,
Trebuia pusă la probă-n libertatea ce-o avea
De a sta în ascultare, cu putinţa de-a cădea,
Dacă-n seamă nu lua neglijând porunca dată.

Şi când marea amăgire, şi-a extins împărăţia
Asupra lumii cea nouă, prin faptul c-apostazia
A intrat în dreptul său dovedind neascultarea
De porunca cea fost dată ce consta în fericire,
Atunci a intervenit, planul sfânt de mântuire
Cu-asigurarea promisă, că va aduce salvarea.

Au trecut veacuri mulţime, până s-a adeverit
Că, , Sămânţa” cea promisă-n paradisul părăsit
Va veni cu izbăvirea, de sub groaznicul păcat,
Zdrobind capul şarpelui în prea crunta bătălie,
Pregătind calea din nou, omului spre veşnicie
Prin jertfirea la Golgota, sus pe cruce atârnat.

În persoana lui Isus dragostea s-a dat pe sine
Ca mielul de jertfă viu, şi prin jertfă se obţine
Dreptul de răscumpărare din prăpastia adâncă
În care omul greşit, s-a cufundat tot mai mult,
Prins în mreaja amăgirii, de-al păcatului tumult,
La care Dumnezeirea, iubirea Şi-a arătat încă.

Astfel, prin neprihănirea Sa, ce ne e atribuită
Prin credinţa în jertfire, ea ne este-mpărtăşită,
Şi din taina aceasta mare izvorăşte mântuirea
În sfânt sângele vărsat, la crucea de la Calvar
Pentru-oricine care crede că ea e cerescul dar,
Oferit de Providenţă, spre-a veni cu izbăvirea.

Flavius Laurian Duverna
02 septembrie 2011