Unii creştini, sunt atât de rezistenţi
Încât, Cuvântul Domnului pătrunde
Exact cum intră nucile-n pereţi;
Iar urechile, sunt atât surde.

Pentru ei oricât de mult te-ai zbate
Şi-oricât de mult te-ai strădui
Nu poţi să treci tu mai departe
Deci, în zadar, nu te mai chinui.

Din întuneric ei şi-au făcut lumină
Din amăgiri ei şi-au făcut manta
Din noapte, făcut-au ziuă plină
Şi îndărătnicia le este platoşa.

Ei n-au îmbrăcămintea adecvată
Şi Râvna, nu poate fi încălţămintea lor
Brâul Adevărului nu l-au văzut vreodată
Neprihănirea-e ceva bun sau jignitor?

Nu cred c-au auzit de Coiful Mântuirii
Şi nu cunosc ce este-un Zid De Apărare
Poate că ştiu ceva de Duhul Izbăvirii
Şi că sunt creştini şi au credinţă mare.

O, Iubite Doamne Dumnezeu
Îi iartă, aşa cum m-ai iertat pe mine
La fel ca ei eram şi eu
Pân' mi-ai vorbit şi m-ai chemat la Tine.

Şi dac-acuma sunt aici, alăturea de Tine
S-a întâmplat, că ai decis şi-ai hotărât
Să-nvăţ ce-nseamnă ,,lepădarea de sine"
Să ştiu cu-adevărat ce-nseamnă a fi smerit.

Creştinii ,,rezistenţi" se vor lăsa
Cuvântul Domnului îi va pătrunde
Pereţii construiţi se vor înmuia
Şi toate urechile se vor deschide,

Nuca va intra-n perete
Cuvântul Sfânt va triumfa
Persoanele creştine rezistente
Domnului se vor preda.

Nu vor dori ca să mai rătăcească
Nu vor mai vrea a se înderpărta
De Cel ce poate ca să îi mântuiască
De Cel ce Zidul Apărării le va da.

Şi vor veni la Domnul cete, cete
Acum ei sunt adevăraţi creştini
Vor arăta şi nuca în perete
Şi vor mărturisi că sunt minuni.

Credinţa lor este adevărată
Şi în Cuvântul Domnului sunt rezistenţi
Nimeni cred că n-a făcut vreodată
Ca nuca s-o planteze de-a dreptul în pereţi.

N.A
3.09.2011 Firenze