În faţa Ta,există oricând „O vreme” ,
Cu fiecare suflet ce Tu L-Ai chemat ,
Să se-nplinească făr' de-a ne teme,
Lucarea Ta... , la care ne-Ai strigat.

Aşa deodată ai strigat pe nume ,
Un suflet de care Tu, Te-ai îngrijit,
Să fie în cuptor trecut..., Stăpâne,
Spre Mântuirea,ce-n casa ei Ai pregătit.

În Mâna Ta, este acum „O vreme”,
În care noi,puternic să ne-ncredem,
Din Mâna Ta, primi-vom Mântuirea,
Pe toată „Calea”trebuie să înţelegem .

Prin Tine, nimic nu vine la întâmplare,
Ce se petrece aici în „Valea plângerii”,
E doar „o cale...,este doar schimbare”,
Pentru a zbura... , spre cer cu îngerii.

Este o vreme de mare cercetare,
În inimi care-s izolate şi-npietrite,
E vremea să se audă a Ta chemare,
Că cerul şi pământul de Tine-s Stăpânite.

Tu ,lucră-n Milă şi-n a Ta îndurare,
În planul Tău Cei Sfânt de Mântuire,
Trimite-Ţi a Ta „Baraca de Salvare”,
Ca să-nţeleagă şi marea Ta iubire.

Ajută-i aceste-i mame..., Doamne,
A Ta strigare Tu, fă-o s-onţeleagă,
Căci,nu a fost o simplă întimplare,
Iar „eul”greu Tu,vin-o de-l dezleagă.

Cu „Semne şi Minuni”mai lucră astăzi,
Ca toţi să simtă Sfântă Mâna Ta ,
Căci Tu ,mai poţi şi azi să vindeci,
Pe -acei ce-s scrişi în „Cartea Ta” .

Arată-le Te rog, o rază de lumină,
În casa-n care pe Ancuţa Ai zămislit,
Să simtă şi ei ...,Mâna Ta Cea bună,
Cu care pe toţi strâns Tu..., I-ai unit.

Lumina las-o să le lumineze „Calea”,
La toţi acei ce-s pe drumuri rătăciţi,
Să se încreadă că „Tu..., le eşti Viaţa”,
Să simtă că de Tine,sunt atât de mult,
„ISUS ..., IUBIŢI „ !
Amin, Amin !