Cartea e a Sa



Cică... 'ntr-o noapte, într-o carte de poveşti pentru copii,

Ce încă o scria un renumit şi mare Scriitor,

Cuvintele de printre file s-au trezit că-s vii

Şi-au hotărât că soarta cărţii stă în mâna lor!



Întâi, au constatat că nu sant bine aranjate-n rând

-"A fost odată ca niciodată"... ce ordine făr' sens şi normă!

- Ori dupa alfabet... ori cel mai lung - primul cuvânt!

- Schimbăm noi ordinea, şi încercăm să-i dăm o formă!



- Cel mai lung să fie primul! -"Niciodată odată fost ca a"

- Vedeţi, avem o regulă şi-o respectăm precis

- Eu ... nu cred totuşi că e bine aşa!

- Să scriem alfabetic ce avem de scris!



-"A ca fost niciodată odată".... cred că e perfect!

- Să ne-aşezam cu toate... ca atare.

- Vă rog,... permiteţi un moment,... respect!

- De ce să nu fie şi-al doilea "a" tot un "A" mare?



S-au tot certat în noapte până-n zori de zi

Până-n târziu când..."un cuvânt"... mai înţelept, grăi aşa:

- De pana Scriitorului să ne lăsăm conduşi, fie ce-o fi ...

La urma urmei, noi suntem cuvinte,... Cartea e a Sa!



Şi s-au lăsat atunci Peniţei la-ndemână

Şi scris-a Scriitorul Cartea plin de bucurie.

Din câte cărţi a scris El, - asta-i cea mai bună!

Iar de-a scris alta, mai târziu, la fel,... nimeni nu ştie.



Se spune că de ai Cartea-n biblioteca ta pân' azi,

Şi de eşti gata să-i pătrunzi misteru-noapte,

În liniştea deplină a sufletului încă poţi s-auzi

Cuvintele... sărbătorind şi lăudând pe Autor, în şoapte!



Chicago 08/14/2010